Radu Voina a susținut că naționala nu a putut mai mult de loc 13 la Sao Paulo,. dar și faptul că va avea dificultăți să se califice la JO. În privința unei eventuale demisii, se mai gândește
Recentul Campionat Mondial de handbal feminin din Brazilia, unde România a ocupat locul 13, a adus dezamăgire în sufletul suporterilor, dar și a personajelor direct implicate. Jovial la sosirea Galei sportului vâlcean, desfășurată aseară, selecționerul Radu Voina s-a transformat rapid într-un om care suferă după o rană deschisă atunci când am redeschis subiectul turneului final din America de Sud. Au trecut câteva zile de la revenirea din Brazilia. Cum caracterizați, la rece, tot ce s-a întâmplat acolo? Am avut o evoluție care ne-a dezamăgit în principal pe noi, care am fost acolo. Ne-am dat seama pe parcursul competiției că nu putem face treabă bună. Faptul că am venit mai devreme acasă decât a fost prevăzut, pe 14 decembrie în loc de 20, dovedește că obiectivul nu a fost îndeplinit. Mulți au declarat că nu eram pregătiți pentru o finală. Iată concluzia tristă, că nu a fost cazul. Și ceea ce se anticipa de mult timp, că rezervorul handbalului românesc se golește s-a dovedit a fi o realitate. Care ar fi principalele motive pentru care România nu a putut urca mai sus de locul 13? Nu s-a putut mai mult pentru că a fost un sistem nou de desfășurare al competiției. Practic acest Mondial a fost format din două campionate. Unul, în grupă, în care conta foarte mult clasamentul, indiferent de rezultate, urmând ca încrușările să se facă după o ecuație stabilită dinainte. Singurul meci în care România a jucat mai aproape de valoarea ei a fost cel cu Croația, dar cu un meci nu se poate rezolva totul, mai precis această a doua parte a CM nu a fost pregătită cum trebuie.
„Noi avem 5.000 de legitimați, ei sute de mii”
De ce diferența așa mare între locul 3 la CE 2010 și locul 13 din Brazilia? Diferența s-a făcut la numărul de jucătoare valroase care s-au împuținat. Au apărut și accidentările unor jucătoare foarte importante, cam singurele care puteau să îndeplinească obiectivele îndrăznețe ale federației. Ar fi bine să amintim și diferența de legitimați din țările care sunt sus și România. Noi ne învârtim în jurul a 5.000 de băieți și fete, iar țările care fac performanță au de ordinul sutelor de mii. Generația noastră a a avut momentul de explozie în 2010. Între timp au apărut problemele amintite, iar pentru a înlocui toate aceste fete care nu mai joacă este nevoie de mult, mult timp. Un dezavantaj este, și aici am să supăr multă lume, în întrecerea internă este o singură echipă de valoare, Oltchim. La lot sunt aceleași jucătoare care în fiecare an au un program infernal.
Ce se mai poate schimba până la turneul preolimpic? Foarte multe lucruri nu se pot schimba și va fi foarte greu să ne calificăm la JO având în vedere că turneul se va juca în Franța.
Cum vedeți reîntâlnirile cu Franța, cu Japonia? Franța, contrar a ceea cea vrut să se înțeleagă înaintea acestui CM, are cea mai bună echipă din ultimii zece ani. Nu o spun eu, este declarația selecționerului Olivier Krubholz, care spunea că Franța are acum vârful de formă al unei generații de excepții, care are pe fiecare post două jucătoare de aceeași valoare. Toată lumea spune că Japonia este o echipă din lumea a doua a handbalului, dar iată că Japonia a reușit să facă surprize, nu numai cu România, ci și cu Danemarca. A ajuns până în prelungiri pentru a intra în primele opt. Mi s-a pus o întrebarea la sosirea în Danemarca (n.r. Cupa Mondială din octombrie) dacă se va mai putea repeta argintul de la St. Petersburg. Am zis da, se va mai putea realiza doar atunci când vom mai putea aduce 11 jucătoare care evoluează în campionatele puternice.
„Tadici se contrazice în declarații”
Cum ați recepționat atacurile venite din partea domnului Tadici? Diferența dintre noi doi este că eu nu o să-i răspund acestui domn niciodată, îl respect ca antrenor, dar mă opresc aici. De obicei, dândul se contrazice în declarații. A spus că selecția a fost greșită, dar înainte de a pleca la Mondiale susținea că echipa este echilibrată, că există o îmbinare perfectă între tinerețe și experiemță. Și dacă acum nu luăm medalia de aur, nu o mai luăm niciodată. Se contrazice de unul singur, dar îl las să tragă concluzii. V-ați gândit vreun moment să demisionați? Niciodată nu mi-am pus problema să renunț în timpul competiției, chiar dacă au fost momente de supărare, enervare, nemulțumire. În momentele alea dacă tot te-ai dus cu un scop, trebuie să rămâi concentrat și să-ți duci treaba până la capăt. După competiție, după ce dormi liniștit câteva nopți, poți să iei câteva decizii la rece. Mă voi gândi foarte bine la acest aspect și voi lua decizia care mi se pare cea mai bună spre satisfacția sau dezamăgirea altora.
„Finala Ligii Campionilor, un obiectiv îndrăzneț”
Tot ce a fost la Mondiale se poate răsfrânge și asupra Oltchimului? Sper să nu se întâmple, cu toate că majoritatea fetelor sunt provenite de la Oltchim. Tocmai de aceea am început și mai repede pregătirea, să reușim să uităm ce s-a petrecul la Mondial. Finala Ligii Campionilor vi se pare un obiectiv realizabil pentru Oltchim? Este un obiectiv foarte îndrăzneț, la fel cum și obiectivul de la națională a fost foarte îndrăzne. În general, în România tind să rămână aceleași obiective chiar dacă pe parcurs mai pierzi din efectiv, din oameni. Nu o să mă plâng niciodată, dar să pierzi niște titulare care erau foarte bine puse în echipă este un lucru peste cu greu poți să treci. Iar Paula Ungureanu, Cristina Neagu, Ionela Stanca sunt foarte greu de înlocuit.
Ce doriți de la handbalul riomânesc în 2012? Calificarea naționalei la JO, un lucru extrem de greu de realizat. Pe planul echipelor de club aș dori Oltchimului să își îndeplinească obioectivul, alt lucru foarte greu. Ira la modul general aș dori să apară jucătoare care să le înlocuiască pe cele care au trudit foarte mulți ani, cu realizări și lucruri mai puțin plăcute.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER